Abstract
What sorts of literatures could nurture an ontology in which a xenophobic sentient landscape is possible? This chapter follows narrations of punitive sentient landscapes in Romania’s last century. Despite the fact that politically, the past hundred years have been marked by multiple and polarizing disruptions, literatures depicting xenophobic sentient landscapes have produced ontological continuities within the national imaginary. The chapter analyzes literature from the start of the twentieth century, under Romania’s monarchy, moves on to interwar fascist literatures, and continues into literatures of socialism, which are consumed by post-1989 generations.
An earlier version of this chapter was published in Sentient Ecologies. Xenophobic Imaginaries of Landscape (Eds. Alexandra Coțofană and Hikmet Kuran), Environmental Anthropology and Ethnobiology Series, Volume 31, Berghahn Books.
This is a preview of subscription content, log in via an institution to check access.
Access this chapter
Tax calculation will be finalised at checkout
Purchases are for personal use only
Notes
- 1.
The Moldavian leader oversaw a coalition army made up of Moldavians, Poles, and Hungarians, and faced the army led by the Turks, that also included Wallachian soldiers, as Wallachia was already under Ottoman occupation. The battle meant to stop Ottoman expansion.
- 2.
Dumitru Almaş was the literary pseudonym of Dumitru Ailincăi, a twentieth-century prose writer, publicist, historian, author of historical novels born in 1908 in the Neamț county, in the Romanian Northern Carpathians. He is awarded a bachelor’s degree in history and geography from the University of Bucharest (1928–1933) and received his doctorate for a thesis titled “Historical Voltaire.” In the 1930s he works as an editor for various newspapers, teaches history in high schools (1938–1949), as a university lecturer (1949–1972), and as a tenured professor (1972–1975) at the University of Bucharest. More on the academic and editorial career of Almaş can be found here: https://zch.ro/dumitru-almas-cel-mai-prolific-scriitor-din-neamt/
- 3.
Almaş reimagined the regional identities of those times through the lens of the new Romanian nation-state of the mid-1800s, by repeatedly calling the different regions “our country” and the regions’ inhabitants “Romanians,” leading the young reader to imagine that the various, intricate political geographies of past times have always been today’s Romania, forcefully partitioned by colonial others.
- 4.
Original: “Una din cele mai mari bătălii a dat-o Ştefan vodă la Vaslui. Era vreme de iarnă, când sultanul turcilor a trimis o mare armată asupra ţării noastre. O conducea un general iscusit, mare războinic, numit Soliman Paşa. El credea că-i va înfrânge pe români şi ţara lor o va supune repede. Ştefan vodă avea o oştire de trei ori mai mică. (…) Cum am spus, era iarnă (…) aşezat oastea pe malul unui râu mocirlos, în lungul căruia se afla drumul, pe care aveau să treacă duşmanii. (…) În ziua când armata lui Soliman paşa a ajuns în dreptul românilor, pe valea râului s-a lăsat o ceaţă deasă. Soliman a intrat cu toată oastea în valea râului. Dar, din pricina ceţii, abia vedea la câţiva paşi. Înainta orbeşte. Şi, deodată, (…) din adăposturile lor, românii au tăbărât asupra duşmanilor. Pe mulţi i-au ucis. Pe alţii i-au împotmolit în mlaştina cu sloiuri de gheaţă. (…) Bătălia de la Vaslui a fost o strălucită biruintă românească. Soliman paşa cu armata, câtă i-a mai rămas, s-a întors în ţara lui. Asemenea ruşinoasă înfrângere nu mai suferise, până atunci, nici un alt mare general turc.”
- 5.
Unless otherwise stated, all images are scans from my personal archive.
- 6.
Some notable names include poet Vasile Alecsandri, philosopher Vasile Conta, political figure Cezar Bolliac, national poet and political speaker Mihai Eminescu, diplomat Ion Ghica, essayist Ion Heliade-Rădulescu, statesman and historian Mihail Kogălniceanu, novelist Constantin Negruzzi, philologist Bogdan-Petriceicu Hașdeu, writer and journalist Ioan Slavici.
- 7.
Original: “Cred în destinul neamului românesc—de aceea cred în biruinţa mișcării legionare. Un neam care a dovedit uriașe puteri de creaţie, în toate nivelurile realităţii, nu poate naufragia la periferia istoriei, într-o democraţie balcanizată și într-o catastrofă civilă. (…) Poate neamul românesc să-și sfîrșească viaţa în cea mai tristă descompunere pe care ar cunoaște-o istoria, surpat de mizerie și sifilis, cotropit de evrei și sfîrtecat de străini, demoralizat, trădat, vîndut pentru cîteva sute de miloane (sic!) de lei? Cine nu se îndoiește de destinul neamului nostru, nu se poate îndoi de biruinţa mișcării legionare. Cred în această biruinţă, pentru că, înainte de toate, cred în biruinţa duhului creștin.”
- 8.
The call for “elimination,” which A. C. Cuza grounded in the irreconcilable struggle between Christian and Jewish culture, does not initially relate to the physical destruction, but rather the expulsion of the Israelites from key economic positions within the state.
- 9.
See more in N. Iorga, Problema evreiască la Cameră (Vălenii de Munte, Tipografia Neamul Românesc, 1910).
- 10.
The only mention of a publication date for the poem comes in his memoir Zile Albe, Zile negre (Good days, Bad days) published posthumorously in 1991: “After my Native Lands volume was published, Dragomirescu dedicated an entire evening to the volume, in the presence of his circle of writers, where he himself read the entire volume, remarking on what he believed was special. I remember that in one sonnet called The Tree, he said I had imbued it with a true ‘bergsonian spirit.’” (Original: După apariţia “Şesurilor natale”, Dragomirescu le-a închinat o şedinţă a cenaclului său de scriitori, unde a citit el singur tot volumul remarcînd ce i se părea mai realizat. Mi-aduc aminte că într-un’ sonet, “Copacul”, găsea că am pus un adevărat “elan bergsonian”). The volume mentioned here was published in 1916; it seems from Crainic’s comment that the poem was part of that collection.
- 11.
Perhaps unsurprisingly, Nichifor Crainic was a mentor to Arsenie Boca, a mystic and Orthodox priest, martyred by the Communist regime and reclaimed by the Romanian new far-right, as well as by the Romanian Orthodox Church, who has recently decided to canonize Boca.
- 12.
Goga represented the National Christian Party, formed in 1935 through the fusion of AC Cuza’s LANC and Goga’s National Agrarian Party. PNC’s logo featured a swastika.
- 13.
- 14.
Several versions of the poem are circulated, with unclear dates. Websites published by the legionnaire movement in Romania host uncensored versions of the poem (See miscarea.net and legiunea.com), where the word jidani (kikes) appears several times. According to Arthur Gorovei, Eminescu wrote the poem Doina in 1833 in Ion Creangă’s country home (Gorovei, 1930). Creangă and Eminescu’s friendship was infamous, and in Gorovei’s writings, Creangă recalls Eminescu’s declining mental health, as Eminescu arrived with a revolver, which he claimed will defend him of unnamed enemies (Călinescu, 1973).
- 15.
Original: “Am scris această carte anume pentru cei mici, care n-au ajuns încă în clasa a IV-a, când încep a învăţa istoria patriei după manual (…) râvna de a ajuta micuţii noştri preşcolari şi şcolari, copiii noştri dragi, să înceapă a desluşi, încă din fragedă pruncie, câte ceva din adevărul istoriei şi din lumina legendelor patriei. (…) Auzite încă din copilărie, am credinţa că faptele strămoşilor se vor imprima în conştiinţa copiilor adânc şi de neuitat.”
- 16.
Original: “Eu însă de aici nu plec, voiesc să mă îngrop aici, în pământul sfânt al Daciei. (…) Traian când a aflat că Dochia a luat o turmă de mioare, s-a făcut păstoriţă şi a urcat în munţi, departe, s-a supărat foc. (…) Te iau cu de-a sila. Te răpesc!” Şi a făcut semnal ostaşilor s-o prindă. Speriată, Dochia a ridicat mâinile spre cer şi a şoptit: “Stană de piatră mă fac şi rămân aici, în tara mea!” În adevăr, cât ai clipi din ochi, Dochia cea preafrumoasă, cu toate mioarele ei răspândite pe pajişte, s-au prefăcut în stânci, înfipte în piatra muntelui”
- 17.
Original: “N-am ce face; dacii, bărbaţi şi femei, sunt legaţi de ţara lor ca munţii şi stâncile lor.”
- 18.
Original: “Apoi s-a retras, cu grijă, din calea vitezei şi numeroasei oştiri a lui Carol Robert. S-a retras în munţi şi în codri. Că doar codrul e frate cu românul şi-l apără. Acolo l-a aşteptat, la o strâmtoare cu pereţii foarte înalţi şi aşa de îngustă, că abia încăpeau zece-doisprezece călăreţi alături. Acelui loc i-a zis Posada. Voievodul a poruncit ostaşilor lui să se urce pe munţi, deasupra acelei strâmtori, şi să pândească apropierea duşmanului. Foarte dornic să-l prindă pe Basarab, ca pe un urs în culcuşul lui, precum zisese, Carol Robert a înaintat semeţ şi încrezător că nimeni nu-l poate birui. Aşa a vârât oastea în strâmtoarea de la Posada. Dar iată că, tocmai când nici gândea, de sus, din munte, din piscuri, din vârfuri de brazi, au început să cadă, ca un potop: stânci, butuci, bolovani, suliţi şi săgeţi. Părea că toţi munţii se prăbuşesc asupra lor, potopindu-i.”
- 19.
Original: “Parcă reînviaseră vremurile bătrîne, cînd românii luptau la Posada ocîrmuiţi de Basarab Întemeietorul.”
- 20.
Foarte, foarte ostenit, Horea mai mult se târa decât mergea. Gleznele îi sângerau din pricina cătuşelor; mâinile îi amorţeau sub povara fierului, iar gâtul îi înţepenise în cătuşă.(…) Peste toate acestea îl mai chinuia şi o sete grozavă; de-abia aştepta să întâlnească în cale un izvor să şi-o potolească. După o îndelungă suferinţă, iată, în sfârşit, un izvor, la marginea drumului. Un şipot cu apă multă, limpede şi rece. Horea s-a oprit şi s-a aplecat să bea apă. Dar soldatul călare, care-l ţinea legat, a smucit lanţul şi nu l-a lăsat să atingă apa ca să-şi răcorească buzele. Horea l-a privit, cu mânie, şi a rostit: “Secătură!” Se zice că din clipa aceea, izvorul a încetat să mai curgă: a secat. Aşa că nici cei care-l păzeau pe Horea n-au maj avut cu ce-şi potoli setea.”
References
Almaş, D. (1984). Povestiri istorice pentru copii şi şcolari, şoimi ai patriei şi pionieri (III). Editura Didactică şi Pedagogică.
Almaş, D. (1987). Povestiri istorice pentru copii şi şcolari - şoimi ai patriei şi pionieri (I). Editura Didactică şi Pedagogică.
Aramă, H. (1993). Utopias are written in Romania as well. Utopian Studies, 4(2), 144–149.
Beeson, T. (1975). Discretion and Valour: Religious conditions in Russia and Eastern Europe. Philadelphia: Collins Fontana.
Boia, L. (2012). Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească ı̂ntre 1930 şi 1950. Bucharest: Humanitas.
Călinescu, G. (1973). Mihai Eminescu. In Ș. Cioculescu, O. Papadima, & A. Piru (Eds.), Istoria literaturii române. III: Epoca marilor clasici (pp. 159–242). Editura Academiei.
Călinescu, M. (2008). On Norman Manea’s The Hooligan’s Return. In Alvin H. Rosenfeld (Ed.), The writer uprooted: Contemporary jewish exile literature (pp. 27–50). Bloomington: Indiana University Press.
Cernătescu, R. (2010). Literatura luciferică. O istorie ocultă a literaturii române. Bucharest: Cartea Românească.
Cioculescu, Ș. (1973). Istoria literaturii române III - Epoca marilor clasici. Editura Academiei Republicii Socialiste România.
Cioran, E. (1936). Schimbarea la faţă a României. Vremea.
Cioran, E. (2011). Eindrücke aus München. Hitler im Bewusstsein der Deutschen. In Über Deutschland. Aufsätze aus den Jahren 1931–1937 (pp. 140–145). Original in “Vremea”, Nr. 346, 15. Juli 1934.
Clark, R. (2012). Orthodoxy and nation-building. Nichifor Crainic and religious nationalism in 1920s Romania. The Journal of Nationalism and Ethnicity, 40(4).
Constantiniu, F. (1997). O istorie sinceră a poporului roman. Editura Univers Enciclopedic.
Coșbuc, G. (1893). “Prahova”. Balade și idile. Bucharest: Editua Librariei Socecu Comp.
Coșbuc, G. (1896). “Prutul”. Fire de tort. Bucharest: Cartea Românească.
Coșbuc, G. (1904). “Dunărea și Oltul”. Cântece de vitejie. Bucharest: Institutul de Arte grafice.
Crainic, N. (1919). Problema biblică. In Icoanele vremii. H. Steinberg.
Crainic, N. (1924). Parsifal. Gândirea, 3, 181–186.
Damirescu, D. (1990). Din Legendele Românilor. Editura Ion Creangă (ilustrații de Adrian Mihăilescu).
Eliade, M. (1937). De ce cred în biruința Mișcãrii Legionare? Buna Vestire, An I, 244, 1–2.
Gorovei, A. (1930). Alte vremuri. Amintiri literare: J. Bendit,
Hitchins, K. (1996). The Romanians, 1774–1866. Clarendon.
Iorga, N. (1910). Problema evreiască la Cameră. Tipografia Neamul Românesc.
Livezeanu, I. (1995). Cultural politics in greater Romania: Regionalism, nation building, and ethnic struggle, 1918–1930. Ithaca, N.Y.: Cornell University Press.
Ornea, Z. (1996). Anii Treizeci, Extrema Dreaptă Românească. Editura Fundației Culturale Române.
Părpăuţă, R. (2012). Xenofobia lui Eminescu. In Confluenţe literare.
Polek, F. (1989). Red stars and eternity: Hidden realities in contemporary Romanian poetry. Pacific Coast Philology, 24(1/2), 72–82.
Radu, C. (2009). Ilustrația de carte. Un domeniu minor? Ziarul Financiar.
Raveca Buleu, C. (2019). Esotericism and secrecy in alternative literary histories. Dacoromania Literară, VI, 47–57.
Stan, L., & Turcescu, L. (2012). The Romanian orthodox church. From nation-building actor to state partner. KZG/CCH, 25, 401–417.
Stiehler, H. (2015). Zur Geschichte des rumänischen Antisemitismus. Zeitschrift für Balkanologie, 51(2), 254–262.
Tascu-Stavre, M., & Stanca, C. (2011, 2–4 December). When green cleans red. Or why Romanian communists turned to green ideology. In State of Nature 2nd International Workshop of the Nature and Nation Network, Bucureşti.
Author information
Authors and Affiliations
Corresponding author
Rights and permissions
Copyright information
© 2022 The Author(s), under exclusive license to Springer Nature Switzerland AG
About this chapter
Cite this chapter
Cotofana, A. (2022). Literatures of Sentience. In: Xenophobic Mountains. Palgrave Macmillan, Cham. https://doi.org/10.1007/978-3-031-13112-7_3
Download citation
DOI: https://doi.org/10.1007/978-3-031-13112-7_3
Published:
Publisher Name: Palgrave Macmillan, Cham
Print ISBN: 978-3-031-13111-0
Online ISBN: 978-3-031-13112-7
eBook Packages: Social SciencesSocial Sciences (R0)