Abstract
The paper focuses on The Dream of the Virgin, a late medieval apocryphal writing, which has enjoyed an important European transmission. According to the text, the Virgin had a prophetic dream, in which she foresaw the Passion and the death of Christ. The author discusses the tendency of certain Romanian versions, preserved in manuscripts dating from the eighteenth to nineteenth centuries, to describe the Passion in a versified form. The investigation reconstructs the context in which this tendency has first occurred and reveals that many texts (sermons, liturgical and traditional poems) meant to be read in public at significant moments of the religious calendar shared various themes with the apocryphal writing. Thus, their public use, rhythmic character and intertextuality with The Dream of the Virgin could have shaped the form of the text and occasionally they could have turned prose into poetry.
This is a preview of subscription content, log in via an institution to check access.
Similar content being viewed by others
Notes
Une histoire circonstanciée des apocryphes roumains reste à faire. Il convient pourtant de rappeler qu’ils suivent, de manière générale, des modèles grecs et slavons, qu’ils se transmettent exclusivement en manuscrit entre la fin du XVIe siècle et le début du XIXe siècle et qu’ils sont écrits en alphabet cyrillique. Pour les apocryphes roumains, voir surtout les études de synthèse de Gaster (1983), Cartojan (1929–1938), Turdeanu (1981), Mares (2006).
Pour la tradition textuelle italienne de l’apocryphe, voir surtout Toschi (1965, 1967), Banfi (1975). Pour la tradition iconographique, voir surtout Varese (1999), Villers et alii (2000), Volpe (2005). Pour des études qui portent à la fois sur la tradition textuelle et iconographique de l’apocryphe, voir récemment Montesano (2009), Salmi and Catassi (2010).
C’est sans doute la raison pour laquelle d’autres chercheurs, comme par exemple Bogdan Petriceicu Hasdeu ou Moses Gaster n’ont pas remarqué ce trait de la tradition roumaine.
J’ai souligné les parties finales des mots qui impriment le rythme de l’énoncé.
Pour la constitution de ce livre de culte, voir surtout Taft (1991), Makarios Simonopetritul (2003). L’histoire de la tradition roumaine du Triodion est peu connue. Il convient pourtant de noter qu’un Triodion slavo-roumain, dont seules les indications liturgiques initiales sont en roumain, est publié à Bucarest en 1700. Le premier Triodion en roumain, comprenant les messes de la semaine sainte, apparaît à Bucarest en 1726; le texte intégral de La Lamentation à la mort du Christ se lit dans Triodion (1726, 104v–120r).
Au début du XVIIIe siècle, les messes occasionnées par cette fête sont réunies dans un livre slavo-roumain ; voir Adunare (1706).
Bibliographie
Adunare slujbei a Adormirei Născătoarei de Dumnezeu cu paraclisul cel de obște și cu canoanele osmoglanicului ce să cântă sâmbătă, 1706. Râmnic.
Banfi, L. (1975). Due redazioni quattrocentesche del Sogno di Maria. Lares, 41, 199–207.
Barbu, V. (1997). Prima traducere românească a cântării Stabat Mater. Limba română, 46, 29–41.
Cantemir, D. (1974). Opere complete, IV: Istoria ieroglifică. S. Toma (Éd.). Istoria ieroglifică. Bucarest: Editura Academiei RSR.
Cartojan, N. (1929–1938). Cărţile populare în literatura românească, I: Epoca influenţei sud slave, Bucarest: Editura Casei Şcoalelor; II: Epoca influenţei greceşti, Bucarest: Fundaţia pentru Literatură şi Artă «Carol II».
Chiriacodromion sau Evanghelie învățătoare, 1699. Bălgrad.
Del Conte, R. (2003). Le due madri della Peregrinatio Virginis rumena nota col nome di Căutarea Maicii Domnului. In Marian (2003), 321–344.
Dima, C.-I. (2012). Apocalipsul Maicii Domnului. Versiuni românești din secolele al XVI-lea – al XIX-lea, monographie, édition et glossaire. Bucarest: Editura Academiei Române.
Dobre, Al. (1993). O descoperire de senzație: Miorița înregistrată la 1794! Revista de etnografie şi folclor, 38, 135–138.
Dudaş, F. (1979). Cazania lui Varlaam în vestul Transilvaniei. Timișoara: Editura Mitropoliei Banatului.
Dudaş, F. (1983). Cazania lui Varlaam în Transilvania. Cluj-Napoca: Arhiepiscopia ortodoxă română a Vadului, Feleacului și Clujului.
Evanghelie învățătoare, 1644. Mănăstirea Dealu [Târgovişte].
Fochi, A. (1964). Miorița. Tipologie, circulație, geneză, texte. Bucarest: Editura Academiei RSR.
Gáldi, L. (1971). Introducere în istoria versului românesc. Bucarest: Minerva.
Gaster, M. (1983 [1883]). Literatura popularǎ românǎ, édition, préface et notes par M. Anghelescu. Bucarest: Minerva.
Gheţie, I. (1965). Un vechi text literar românesc din secolul al XVII-lea. Limba română, 14, 697–705.
Gheţie, I. (1982). Texte româneşti din secolul al XVI-lea. Bucarest: Editura Academiei RSR.
Hajek, E. (1923). Die Hecatombe Sententiarum Ovidianarum des Valentin Franck von Frankenstein. Sibiu: Verlag des Südosteuropäischen Forschungsinstituts.
Hasdeu, B. P. (1984 [1879]). Cuvente den bătrâni, II: Cărţile poporane ale românilor în secolul XVI în legătură cu literatura poporană cea nescrisă, édition par G. Mihăilă. Bucarest: Editura Didactică şi Pedagogică.
Kretzenbacher, L. (1975). Südost-Überlieferungen zum apokryphen ‘Traum Mariens’. Munich: Verlag der Bayerischen Akademie der Wissenschaften.
Makarios, S. (2003). Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic. Sibiu: Deisis. (= Hieromoine Macaire (Gérard Bonnet), La mystagogie du temps liturgique dans le Triodion, mémoire dactylographié présenté sous la direction de M. Jean Gouillard, EPHE, Ve section, Paris, 1978).
Mareş, A. (2003). Cele douăsprezece vise în tâlcuirea lui Mamer, monographie, édition et glossaire. Bucarest: Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă.
Mareş, A. (2006). Cărți populare din secolele al XVI-lea–al XVIII-lea. Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă: Contribuții filologice. Bucarest.
Mareş, A. (2015). L’édition des textes roumains anciens. In D. Trotter (Éd.), Manuel de la philologie de l’édition (pp. 95–130). Berlin-Boston: De Gruyter.
Marian, Sim. Fl. (2003 [1904]). Legendele Maicii Domnului, édition par I. Benga et B. Neagota. Cluj-Napoca: Ecco.
Montesano, M. (2009). Il Sogno della Vergine: fra iconografia e cultura folklorica. In La madre[= The mother] (pp. 347–359 + 6 planches), Florence: SISMEL.
Naghiu, I. B. (1942). Traducerile din Stabat Mater. Studii italiene, 9, 148–152.
Negrici, E. (2004). Poezia medievală în limba română (2nd ed.). Iași: Polirom.
Popa, M. (2008). Cântece câmpenești cu glasuri rumânești, 4e édition. Cluj-Napoca: Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale.
Salmi, L., Catassi, M. (2010). Il sogno della Vergine. L’enigma di una pittura dalla Bologna del Trecento tra mito, superstizione e preghiera. Bologna: Minerva.
Scarlat, M. (1985). Poezie veche românească, anthologie, postface, bibliographie et glossaire. Bucarest: Minerva.
Taft, R. F. (1991). Triodion. In Al. P. Kazhdan, The Oxford Dictionary of Byzantium (pp. 2118–2119). New York-Oxford: Oxford University Press.
Tagliavini, C. (1943). Le traduzioni rumene dello Stabat Mater e di altri inni religiosi di Jacopone da Todi. Studii italiene, 10, 49–57.
Taloș, I. (2002). Petit dictionnaire de mythologie populaire roumaine, trad. Anneliese et Claude Lecouteux. Grenoble: ELLUG-Université Stendhal.
Timotin, E. (2001). Lemnul crucii, édition critique, étude philologique et linguistique. Bucarest: Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 107–199.
Timotin, E. (2005). Legenda duminicii, monographie, édition et glossaire. Bucarest: Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă.
Timotin, E. (2010–2011). Les apocryphes et leurs moyens de légitimation. Le Rêve de la Vierge dans la tradition roumaine. New Europe College Yearbook, 211–253.
Timotin, E. (2016). Despre variația scrierilor apocrife. Tradiția manuscrisă românească a Visului Maicii Domnului. In M. Sala, M. Stanciu-Istrate, & E. Timotin (Éds), Pagini alese. Omagiu lui Alexandru Mareș la împlinirea vârstei de 80 de ani (pp. 247–257). Bucarest: Univers Enciclopedic Gold.
Toschi, P. (1965). Il Sogno di Maria. Rivista di cultura classica e medioevale, 7, 1104–1127.
Toschi, P. (1967). Ancora sul ‘Sogno di Maria’. Lares, 33, 113–138.
Triodion, adecă trei cântări, ce cuprinde întru sine slujba ce i să cuvine a săptămânii sfintei patimi, din sâmbăta dreptului Lazar până în seara sfintei și luminatei zi a învierii Domnului nostru Isus Hristos, 1726. Bucarest.
Turdeanu, E. (1981). Apocryphes slaves et roumains de l’Ancien Testament. Brill: Leyde.
Varese, R. (1999). Proposte ed ipotesi per il Sogno della Vergine di Simone dei Crocefisi. In Temi e metodi: Studi in onore di Angiola Maria Romanini (pp. 679–688), Roma: Sintesi Informazione.
Varlaam (1643). Cazania. J. Byck (Éd). Bucarest: Editura Academiei RSR.
Villers, C., Gibbs, R., Hellen, R., & King, A. (2000). Simone dei Crocefissi’s Dream of the Virgin in the Society of Antiquaries, London. The Burlington Magazine, 142, 481–486.
Volpe, A. (2005). Mezzaratta. Vitale e altri pittori per una confraternità bolognese. Bologne: Bononia University Press.
Acknowledgements
Ce travail est réalisé dans le cadre d’un projet de recherche financé par l’Autorité nationale roumaine de la recherche scientifique et de l’innovation, CNCS-UEFISCDI, projet PN II-RU-TE-2014-2014-2162.
Author information
Authors and Affiliations
Corresponding author
Rights and permissions
About this article
Cite this article
Timotin, E. Versifier la Passion. Les versions roumaines versifiées du Rêve de la Vierge dans leur contexte littéraire (XVIIe–XIXe siècles). Neophilologus 102, 471–481 (2018). https://doi.org/10.1007/s11061-018-9562-z
Published:
Issue Date:
DOI: https://doi.org/10.1007/s11061-018-9562-z